nesimțitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NESIMȚITÓR, -OÁRE, nesimțitori, -oare, adj. 1. Căruia îi lipsește facultatea de a simți; care nu este înzestrat cu simțuri;
p. ext. insensibil, nepăsător. ♦ Care nu mai simte, care se găsește în stare de nesimțire (
1), de inconștiență;
p. ext. mort.
2. Nesimțit
2 (
1). –
Ne- +
simțitor.nesimțitor (Dicționaru limbii românești, 1939)nesimțitór, -oare adj. Care nu simte. Apatic, indiferent, indolent, depins cu:
a deveni nesimțitor la nenorocirĭ. Imposibil, grosolan:
un mitocan nesimțitor.nesimțitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nesimțitór adj. m.,
pl. nesimțitóri; f. sg. și
pl. nesimțitoárenesimțitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nesimțitor a.
1. care nu simte:
nesimțitor la frig; 2. fig. care n’are sensibilitatea morală:
nesimțitor la nenorociri.