nesiguranță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NESIGURÁNȚĂ s. f. 1. Stare a ceea ce este nesigur, lipsit de siguranță; incertitudine, îndoială;
p. ext. lucru, situații nesigure, îndoielnice, supuse hazardului; lipsă de securitate (personală).
2. Șovăială, ezitare; îndoială, dubiu;
p. ext. stare de agitație, de frământare, neliniște. –
Ne- +
siguranță.nesiguranță (Dicționaru limbii românești, 1939)* nesiguránță f., pl.
e. Lipsă de siguranță, incertitudine. Starea omuluĭ nesigur, expus periculelor:
a trăi în nesiguranță.nesiguranță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nesiguránță s. f.,
g.-d. art. nesiguránțeinesiguranță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nesiguranță f.
1. lipsă de siguranță;
2. starea persoanei nehotărîte.