nerușinat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NERUȘINÁT, -Ă, nerușinați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care este lipsit de rușine, de bună-cuviință; obraznic, impertinent, neobrăzat;
p. ext. imoral, depravat, stricat. –
Ne- +
rușinat.nerușinat (Dicționaru limbii românești, 1939)nerușinát, -ă adj. Lipsit de rușine.
nerușinat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nerușinát adj. m.,
pl. nerușináți; f. nerușinátă, pl. nerușinátenerușinat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nerușinat a. care n´are rușine.