nerozie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEROZÍE, (
2)
nerozii, s. f. 1. Faptul de a fi nerod (
1); prostie, neghiobie, stupiditate.
2. Vorbă sau faptă de nerod (
1); faptă prostească; neghiobie (
2); (cu sens atenuat) lucru lipsit de seriozitate, de importanță; fleac;
p. ext. aberație, absurditate. –
Nerod +
suf. -ie.nerozie (Dicționaru limbii românești, 1939)nerozíe f. (d.
nerod). Defectu de a fi nerod, purtare de nerod. – În Olt., Trans.
nă-.nerozie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nerozíe s. f.,
art. nerozía, g.-d. art. nerozíei; pl. nerozíi, art. nerozíilenerozie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nerozie f.
1. starea nerodului;
2. vorbă sau faptă neroadă.