nerotunjit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEROTUNJÍT, -Ă, nerotunjiți, -te, adj. 1. Care nu este rotunjit.
2. (Despre vocale) Care se pronunță fără participarea buzelor. –
Ne- + rotunjit.nerotunjit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nerotunjít adj. m.,
pl. nerotunjíți; f. nerotunjítă, pl. nerotunjíte