nepătat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEPĂTÁT, -Ă, nepătați, -te, adj. Care nu este pătat;
fig. curat, neprihănit: nevinovat. –
Ne- +
pătat.nepătat (Dicționaru limbii românești, 1939)nepătát, -ă adj. Fără pată.
Fig. Onest, nevinovat.
nepătat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nepătát adj. m.,
pl. nepătáți; f. nepătátă, pl. nepătátenepătat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nepătat a. fără pată.