neozoic (Dicționarul limbii române contemporane, 1980)NEOZÓIC s.n. Ultima eră geologică, care continuă și astăzi.
neozoic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEOZÓIC, -Ă, neozoici, -ce, s. n.,
adj. 1. S. n. Ultima eră geologică, care cuprinde timpul scurs de la sfârșitul mezozoicului până în zilele noastre.
2. Adj. Care se referă la neozoic (
1), care aparține neozoicului. [
Pr.:
ne-o-zo-ic] – Din
fr. néozoíque.neozoic (Dicționar de neologisme, 1986)NEOZÓIC s.n. Ultima eră (grupă) geologică, care se întinde de la sfârșitul mezozoicului până astăzi și în care se continuă cu dezvoltarea mamiferelor și apariția omului; era terțiară; cainozoic. /
adj. Care aparține acestei ere. [Pron.
ne-o-zo-ic. / < fr.
néozoïque, cf. gr.
neos – nou,
zoe – viață].
neozoic (Marele dicționar de neologisme, 2000)NEOZÓIC, -Ă adj., s. n. (din) ultima eră geologică, care durează de la sfârșitul mezozoicului până astăzi și în care continuă dezvoltarea mamiferelor și apariția omului; era terțiară; cenozoic. (< fr.
néozoïque)
neozoic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)neozóic1 (ne-o-zo-ic) adj. m.,
pl. neozóici; f. neozóică, pl. neozóiceneozoic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)neozóic2 (ne-o-zo-ic) s. n.neozoic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)neozoic a.
Geol. se zice de era terțiară.