nepăsător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEPĂSĂTÓR, -OÁRE, nepăsători, -oare, adj. Care nu-și face griji, necazuri; calm, senin; (curent) care nu manifestă nici un fel de interes față de ceea ce se petrece în jurul său; indolent, apatic; indiferent. –
Ne- +
păsător (
înv. „grijuliu” <
păsa).
nepăsător (Dicționaru limbii românești, 1939)nepăsătór, -oáre adj. Adj. Căruĭa nu-ĭ pasă, indiferent. Negligent.
nepăsător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nepăsătór adj. m.,
pl. nepăsătóri; f. sg. și
pl. nepăsătoárenepăsător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nepăsător a. indiferent.