nepărtinire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEPĂRTINÍRE s. f. (
Pop.) Imparțialitate, obiectivitate. –
Ne- +
părtinire.nepărtinire (Dicționaru limbii românești, 1939)nepărtiníre f. Lipsă de părtinire, imparțialitate.
nepărtinire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nepărtiníre s. f.,
g.-d. art. nepărtiníriinepărtinire (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nepărtinire f. caracterul celui nepărtinitor, imparțialitate.