nepus - explicat in DEX

nepus (Dicționaru limbii românești, 1939)
nepús, -ă adj. Cu nepusă orĭ cu nepus în masă, subit, brusc, fără multă vorbă: ridicară cu nepusă masă pe gospodarĭ (Sadov. Univ. 18 Dec. 1912, 1, 4), ĭeșind cu nepus în masă (Cr. Pov. porculuĭ), aŭ prins a se zghihui cu nepus în masă, ca iroziĭ (D. Furtună, rev. I. Crg. 13, 65).

nepus (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
nepús adj. m., pl. nepúși; f. nepúsă, pl. nepúse

nepus (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
nepus a. în expresiunea cu nepus (în) masă, pe neașteptate, într´un mod brusc.