purta (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)purtá (pórt, purtát), vb. –
1. A duce. –
2. A transporta, a conduce. –
3. A dirija, a administra, a guverna. –
4. A trage după sine, a ține, a poseda. –
5. A pune pe sine, a folosi, a îmbrăca. –
6. A îmbrăca pe altcineva, a întreține (un fiu, o femeie etc.). –
7. A împinge, a determina. –
8. A susține, a sprijini. –
9. (
Refl.) A merge, a se mișca. –
10. (
Refl.) A se comporta. –
Mr. portu, purtare, megl.,
istr. port. Lat. portāre (Pușcariu 1357; Candrea-Dens., 1483; REW 6672),
cf. it. portare, prov.,
cat.,
sp.,
port. portar, fr. porter. –
Der. purtare, s. f. (acțiunea de a se purta; conduită);
purtăreț, adj. (ușor de purtat;
înv., mobil, nestatornic; de toate zilele, curent);
purtat, adj. (dus, transportat; uzat; experimentat, învechit);
purtător, s. m. (aducător), pe care Candrea-Dens., 1484 și REW 6674 îl derivă direct din
lat. portātor; nepurtat, adj. (nefolosit);
prepurta, vb. refl. (Banat, a plimba). –
Der. neol. porto, s. m., din
germ. Porto; port-altoi, s. n. (plantă care poartă altoiul), după
fr. porte-greffe; port-drapel, s. m. (stegar), din
fr. porte-drapeau; por(t)moneu, s. n., din
fr. porte-monnaie; portofel, s. n., după
fr. portefeuille, prin intermediul
ngr. πορτοφόλι, dublet al lui
portofoliu, s. n. (funcție ministerială, titlu);
port-țigar, s. n.,
înv., din
fr. porte-cigares; port-țigaretă, s. f., din
fr. porte-cigarettes; port-vizit, s. n., din
fr. porte-visite; importa, vb., din
fr. importer; important, adj., din
fr. important; importanță, s. f., din
fr. importance; deporta, vb., din
fr. déporter; comporta, vb.;
suporta, vb.;
reporta, vb.;
transporta, vb. etc.