nepriincios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEPRIINCIÓS, -OÁSĂ, nepriincioși, -oase, adj. (Rar) Neprielnic. [
Pr.:
-pri-in-] –
Ne- +
priincios.nepriincios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nepriinciós (rar)
(ne-pri-in-) adj. m.,
pl. nepriincióși; f. nepriincioásă, pl. nepriincioásenepriincios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nepriincios a. nefavorabil.
nepriĭncios (Dicționaru limbii românești, 1939)nepriĭnciós, -oásă adj. Care nu e priĭncios, defavorabil. Adv.:
A lucra nepriĭncios.