nepreget (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEPRÉGET s. n. (
Înv.) Râvnă, ardoare, zel; fermitate, hotărâre. ◊
Loc. adv. Cu nepreget = fără întârziere; fără șovăire. –
Ne- +
preget.nepreget (Dicționaru limbii românești, 1939)nepréget n., pl.
urĭ și
-áre. f. Hărnicie, ardoare.
nepreget (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nepréget (
înv.)
(ne-pre-) s. n.nepreget (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nepreget n. ardoare:
cu nepregetul vârstei de 17 ani CAR. [V.
preget].