neprețuit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEPREȚUÍT, -Ă, neprețuiți, -te, adj. 1. Care nu este sau nu poate fi prețuit, calculat, apreciat; incalculabil;
p. ext. foarte prețios, foarte valoros; inestimabil.
2. Față de care cineva simte o afecțiune deosebită; foarte scump, foarte drag. –
Ne- +
prețuit.neprețuit (Dicționaru limbii românești, 1939)neprețuít, -ă adj. Care nu e prețuit. Inestimabil. Adv.
Neprețuit de bun.neprețuit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)neprețuít (ne-pre-) adj. m.,
pl. neprețuíți; f. neprețuítă, pl. neprețuíteneprețuit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)neprețuit a. ce nu poate fi prețuit, inapreciabil.