nepovestit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEPOVESTÍT, -Ă, nepovestiți, -te, adj. 1. Care nu a fost (încă) povestit.
2. (
Pop.) Care nu poate fi exprimat prin cuvinte; nespus. –
Ne- +
povestit.nepovestit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nepovestít adj. m.,
pl. nepovestíți; f. nepovestítă, pl. nepovestítenepovestit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nepovestit a. care nu se poate povesti:
mi se făcu o groază nepovestită POP.