nepărtinitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEPĂRTINITÓR, -OÁRE, nepărtinitori, -oare, adj. (
Pop.) Imparțial, drept, obiectiv. –
Ne- +
părtinitor.nepărtinitor (Dicționaru limbii românești, 1939)nepărtinitór, -oáre adj. Imparțial. Adv. Fără părtinire.
nepărtinitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nepărtinitór adj. m.,
pl. nepărtinitóri; f. sg. și
pl. nepărtinitoárenepărtinitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nepărtinitor a. lipsit de părtinire, imparțial.