neodim (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEODÍM s. n. Element chimic din grupa pământurilor rare. [
Pr.:
ne-o-] – Din
fr. néodyme.neodim (Dicționar de neologisme, 1986)NEODÍM s.n. Element din familia pământurilor rare. [< fr.
néodyme].
neodim (Marele dicționar de neologisme, 2000)NEODÍM s. n. element chimic din grupa lantanidelor. (< fr.
néodyme)
neodim (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)NEODÍM (‹
fr. {i}; {s}
neo- +
gr. [di]dymos „geamăn”)
s. n. Element chimic (Nd;
nr. at. 60,
m. at. 144,24) din grupa lantanidelor. A fost descoperit de chimistul austriac C. Auer von Welsbach în 1885. Component al aliajelor pentru construcția de avioane și rachete, precum și al materialelor pentru lasere.
neodim (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)neodím (ne-o-) s. n.;
simb. Nd