neodihnit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEODIHNÍT, -Ă, neodihniți, -te, adj. Care nu se odihnește, nu stă (niciodată);
p. ext. care este oricând gata de lucru, de acțiune; neobosit. ♦ (
Înv.) Neliniștit, agitat. [
Pr.:
ne-o-] –
Ne- +
odihnit.neodihnit (Dicționaru limbii românești, 1939)neodihnít, -ă (
eo 2 sil.) adj. Lipsit de odihnă, ostenit.
neodihnit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)neodihnít (ne-o-) adj. m.,
pl. neodihníți; f. neodihnítă, pl. neodihníteneodihnit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)neodihnit a. obosit:
în veci neodihnit AL.