nemuritor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEMURITÓR, -OÁRE, nemuritori, -oare, adj.,
subst. 1. Adj.,
s. m. și
f. (În unele concepții religioase și în basme) (Ființă, suflet) care nu moare niciodată, care trăiește veșnic.
2. S. m. Spec. Zeu, Dumnezeu.
3. Adj. Care este menit să reziste timpului, care este destinat să trăiască veșnic în amintirea oamenilor; care este destinat gloriei, celebrității eterne; nepieritor. –
Ne- +
muritor.nemuritor (Dicționaru limbii românești, 1939)nemuritór, -oáre adj. Care nu maĭ moarte, imortal, etern.
nemuritor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nemuritór adj. m.,
s. m.,
pl. nemuritóri; adj. f.,
s. f. sg. și
pl. nemuritoárenemuritor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nemuritor a.
1. nesupus morții:
sufletul e nemuritor; 2. neperitor:
nume nemuritor. ║ m. pl. divinitățile păgânismului.