nemiluit - explicat in DEX

nemiluit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
NEMILUÍT, -Ă, nemiluiți, -te, adj. (Rar) 1. Care se află în cantitate mare, fără măsură, mult. ◊ Loc. adv. (Curent; substantivat, f.) Cu nemiluita = în cantitate foarte mare, din belșug; fără socoteală, fără măsură; cu ghiotura. 2. (Adesea adverbial) Fără milă¹, fără cruțare; p. ext. îndârjit, înverșunat. – Cf. milă¹.

nemiluit (Dicționaru limbii românești, 1939)
nemiluít, -ă adj. Care n’a fost miluit. Cu nemiluita V. nechimuluita.

nemiluit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
nemiluít (rar) adj. m., pl. nemiluíți; f. nemiluítă, pl. nemiluíte

nemiluit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
nemiluit a. care n´a fost miluit. ║ adv. 1. nemilos: îi trage nemiluit; 2. cu ghiotura: în cap avea păr cu nemiluita.