nemeșie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEMEȘÍE s. f. 1. Stare, calitate, rang de nemeș.
2. (Rar; colectiv) Clasa nemeșilor; totalitatea nemeșilor. –
Nemeș +
suf. -ie.nemeșie (Dicționaru limbii românești, 1939)nemeșíe f. Calitatea de nemeș.
nemeșie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nemeșíe s. f.,
art. nemeșía, g.-d. nemeșíi, art. nemeșíei