nemet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEMÉT, nemeturi, s. n. (Rar; colectiv) Totalitatea neamurilor cuiva; rude. –
Neam +
suf.-et.
nemet (Dicționaru limbii românești, 1939)nemét n., pl.
e (d.
neam).
Rar. Neam, șir de neamurĭ:
cu tot nemetu lor (Od.) – Acc. probabil ca'n
pomét, tineret, nu ca'n
túnet. Dar cp. și cu
oámet.nemet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nemét (neam) (
înv.)
s. n.,
pl. neméturinèmet (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nèmet n. (ironic) neam:
îl prindem cu tot nemetul OD.