nemeșesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEMEȘÉSC, -EÁSCĂ, nemeșești, adj. Care ține de nemeși, propriu, caracteristic nemeșilor; de nemeș;
p. ext. nobil, boieresc. –
Nemeș +
suf. -esc.nemeșesc (Dicționaru limbii românești, 1939)nemeșésc, -éască adj. De nemeș. – Adv.
-éște.nemeșesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nemeșésc (rar)
adj. m.,
f. nemeșeáscă; pl. m. și
f. nemeșéștinemeșesc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nemeșesc a. de nemeș:
tot cai nemeșești, tot misiri turcești POP.