neîntrebuințat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEÎNTREBUINȚÁT, -Ă, neîntrebuințați, -te, adj. Care nu a fost întrebuințat, folosit; care nu este degradat, deteriorat (prin folosire îndelungată); nefolosit, neuzat. [
Pr.:
-bu-in-] –
Ne- +
întrebuințat.