umili (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)UMILÍ, umilesc, vb. IV.
1. Tranz. și
refl. A (se) pune într-o situație de inferioritate (neîndreptățită); a (se) înjosi.
2. Refl. A adopta o atitudine de supunere, de smerenie față de cineva sau de ceva. – Din
sl. umiliti. Cf. umil.