gol (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gol a.
1. neîmbrăcat, despoiat:
copil gol; a da de gol, a descoperi;
2. descoperit:
cu capul gol; 3. neîncălțat:
cu picioarele goale; 4. scos din teacă:
cu sabia goală; 5. care nu conține nimic, deșert:
sticlă goală, cu mâinile goale; fig;
vorbe goale; 6. curat, neîmpodobit:
adevărul gol; 7. aidoma:
e dracu gol. [Slav. GOLŬ]. ║ n.
1. culme goală:
ca pe un gol de munte o stâncă solitară AL.;
2. spațiu deșert:
a umplea un gol.