gol - explicat in DEX

gol (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GOL¹, goluri, s. n. (La unele sporturi) Introducere a mingii în poarta echipei adverse; punct marcat în favoarea echipei care a reușit această introducere. – Din engl. goal.

gol (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GOL², GOÁLĂ, goi, goale, adj., GOL², goluri, s. n. I. Adj. 1. (Despre oameni) Care nu are pe corp (sau pe o parte a corpului) nici un fel de îmbrăcăminte. V. dezbrăcat, nud, desculț. ◊ Expr. (A fi) cu coatele goale = a) (a fi) cu haina ruptă în coate; b) (a fi îmbrăcat) sărăcăcios; (a fi) sărac. Adevărul gol (-goluț) = adevăr spus direct, fără menajamente; adevăr evident, care nu poate fi negat. Minciună goală = minciună evidentă. ♦ Care are haine puține, care este sărăcăcios (sau prea ușor) îmbrăcat; p. ext. sărac. ◊ Expr. A lăsa (pe cineva) gol = a jefui (pe cineva) de tot ce are. ♦ (Despre păsări sau alte animale) Golaș (1). ♦ (Despre copaci, crengi) Care este lipsit de frunze. ♦ (Despre pereți) Care nu are agățat sau lipit nimic pe el. 2. (Despre suprafețe, terenuri, regiuni) Care nu este acoperit cu vegetație, cu case etc. sau care este fără ființe, pustiu. ♦ Care nu are acoperiș sau nu este acoperit. ◊ Expr. Sub cerul gol = a) fără adăpost; b) afară, în aer liber. Pe pământul gol sau pe scândura goală = fără așternut, direct pe pământ sau pe scândurile patului. 3. (Despre alimente) Care nu este asociat, combinat cu nimic altceva; simplu. Pâine goală. 4. (Despre recipiente, spații închise etc.) Care nu conține nimic înăuntru; deșert. ◊ (Substantivat) Sună a gol. ◊ Expr. Cu mâna goală = a) fără nici un dar, fără nici un ban; b) care nu are (sau neavând) nici o armă asupra sa. Pe inima goală sau pe stomacul gol = fără să fi mâncat ceva înainte; pe nemâncate. ♦ (Despre corpuri) Care are o cavitate în interior. 5. Fig. Care este fără temei, fără fond; neîntemeiat. II. S. n. Spațiu liber, cavitate (în interiorul unui corp); vid. ◊ Gol de aer = zonă din atmosferă unde o aeronavă întâlnește un curent de aer descendent. Gol de producție = stagnare temporară a producției. ◊ Loc. adv. În gol = a) în abis sau prin aer (îndreptându-se cu viteză în jos); b) cu privirea fixă, fără țintă; c) fără folos, zadarnic. ◊ Expr. A umple un gol = a completa o lipsă, a satisface o nevoie reală. A simți un gol la (sau în) stomac = a avea o senzație neplăcută de la stomac din cauza foamei. A (se) da de gol = a (se) trăda, a (se) demasca. (În superstiții) A(-i) ieși (cuiva) cu gol(ul) = a ieși înaintea cuiva cu un vas gol (prevestindu-i prin aceasta un insucces). ♦ Loc lipsit de vegetație, de așezări. – Din sl. golŭ.

gol (Dicționar de neologisme, 1986)
GOL s.n. Punct câștigat la unele sporturi prin introducerea mingii în poarta adversă. [Pl. -uri. / < engl. goal].

gol (Marele dicționar de neologisme, 2000)
GOL s. n. punct marcat în unele sporturi prin introducerea mingii în poarta adversă. (< engl. goal)

gol (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
gol (goálă), adj. – 1. Dezbrăcat. – 2. Deșert, lipsă de conținut. – 3. Autentic, exact. – Mr., megl. gol. Sl. (bg., sb., cr., slov.) golŭ (Miklosich, Lexicon, 135; Cihac, II, 123; Conev, 90; DAR). – Der. golan, s. m. (derbedeu), cu suf. -an (der. din sb. golem propusă de Graur, Rom., LIII, 384, nu pare posibilă); golancă, s. f. (fată sau femeie neserioasă); golăneț, adj. (îmbrăcat sărăcăcios); golaș, adj. (gol, despuiat, fără îmbrăcăminte sau înveliș de protecție), cf. sb. golac; golănime, s. f. (sărăcie; mulțime de golani); goli, vb. (a dezbrăca, a despuia, a descoperi, a da la o parte; a goli; înv., a prăda, a jefui, a fura), cf. sb. goliti; goliciune, s. f. (starea omului gol; mizerie, sărăcie); golătate, s. f. (înv., goliciune); golime, s. f. (gol, lipsit de conținut); desgoli, vb. (a dezbrăca, a despuia), rezultat din încrucișarea cu desveli.

gol (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
gol (goluri), s. n. – Punct marcat în favoarea unei echipe. Engl. goal.

gol (Dicționaru limbii românești, 1939)
gol, goálă adj., pl. goĭ (în nord și golĭ), goale (vsl. bg. golŭ). Nud, fără haĭne, neîmbrăcat, despoĭat, neîncălțat: a umbla cu peptu, cu capu gol, cu picĭoarele goale. Vid, deșert, care nu conține nimica: butoĭ gol, casă goală. Simplu, fără alt-ceva: a mînca pîne [!] goală. (V. sadea). Fig. Vorbe goale, promisiune goală. Curat, pur, neornat: adevăru gol. Aidoma, adevărat, real, însușĭ: baba asta e dracu gol. Cu mîna goală, fără armă, și (fig.) fără rezultat, fără folos: cine se duce la vînat cu mîna goală (fără pușcă), se întoarnă tot cu mîna goală (fără vînat). Cu sabia goală, cu sabia nudă, afară din teacă, scoasă. A fi gol deget, pistol, pușcă, toacă, a fi gol ca degetu, pistolu, pușca, toaca, adică absolut nud. S. n., pl. urĭ. Loc, spațiŭ gol: a umplea [!] un gol. Abis, prăpastie: a cădea în gol. A lovi pe cineva în gol, a-l lovi în deșert, supt [!] coaste. A lovi în gol, a lovi în sec, zadarnic. Moartea luĭ a lăsat un mare gol, se simte mult. A da de gol, a demasca, a trăda: vorba asta te dă de gol.

gol (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
gol¹ adj. m., pl. goi; f. goálă, pl. goále

gol (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
gol² s. n., pl. góluri

gol (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
gol a. 1. neîmbrăcat, despoiat: copil gol; a da de gol, a descoperi; 2. descoperit: cu capul gol; 3. neîncălțat: cu picioarele goale; 4. scos din teacă: cu sabia goală; 5. care nu conține nimic, deșert: sticlă goală, cu mâinile goale; fig; vorbe goale; 6. curat, neîmpodobit: adevărul gol; 7. aidoma: e dracu gol. [Slav. GOLŬ]. ║ n. 1. culme goală: ca pe un gol de munte o stâncă solitară AL.; 2. spațiu deșert: a umplea un gol.