neiertător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEIERTĂTÓR, -OÁRE, neiertători, -oare, adj. Care nu iartă (ușor), care nu cruță; aspru, sever, nemilos. [
Pr.:
ne-ier-] –
Ne- +
iertător.neiertător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)neiertătór adj. m.,
pl. neiertătóri; f. sg. și
pl. neiertătoáre