neiertat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEIERTÁT, -Ă, neiertați, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi iertat sau îngăduit. –
Ne- +
iertat.neiertat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)neiertát adj. m.,
pl. neiertáți; f. neiertátă, pl. neiertáteneiertat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)neiertat a.
1. care n’a fost iertat;
2. care nu merită iertare:
e de neiertat.