neicuță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEICÚȚĂ s. m. (
Pop.) Neiculiță. –
Neică +
suf. -uță.neicuță (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)neicúță s.m. fără pl. (pop. și fam.)
1. neiculiță, neicușor.
2. (reg.) tată.
neicuță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)neicúță (
pop.)
(nei-) s. m.,
art. neicúța