neiculean(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) NEICULEÁN s. m. (Rar) Neiculiță. – Neică + suf. -ulean.
neiculean(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) neiculeán (pop., rar) (nei-) s. m., voc. neiculéne