neicușor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) NEICUȘÓR,neicușori, s. m. (Pop.) Neiculiță. – Neică + suf. -ușor.
neicușor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) neicușór (pop.) (nei-) s. m., pl. neicușóri