neiculiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEICULÍȚĂ s. m. (
Pop.) Diminutiv al lui
neică; neiculean, neicuță, neicușor. –
Neică +
suf. -uliță.neiculiță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)neiculíță (
pop.)
(nei-) s. m.