neguța (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEGUȚÁ, neguțez, vb. I.
Tranz. (
Înv. și
pop.)
1. A face negoț. ♦
Refl. recipr. A se tocmi, a se târgui;
fig. a duce tratative cu cineva pentru a-i smulge o favoare, oferindu-i în schimb altceva.
2. A cumpăra. –
Lat. negotiari sau din
negoț.neguța (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)neguțá (a ~) (
înv.,
pop.)
vb.,
ind. prez. 3
neguțeáză