negoț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEGÓȚ, (rar)
negoțuri, s. n. 1. Activitate economică (în domeniul particular) privind circulația mărfurilor, vânzarea și cumpărarea lor; schimb de produse sub formă de vânzare-cumpărare; negustorie, comerț (particular). ♦ Tranzacție comercială; târg, învoială.
2. (
Înv. și
pop.;
concr.) Marfă. –
Lat. negotium.