negociere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEGOCIÉRE, negocieri, s. f. Acțiunea de
a negocia și rezultatul ei; negociație. [
Pr.:
-ci-e-] –
V. negocia.negociere (Dicționar de neologisme, 1986)NEGOCIÉRE s.f. Acțiunea de a negocia și rezultatul ei. ♦ Tratative, discuție, tratare. ◊
Negocieri diplomatice = tratative duse în vederea încheierii unor convenții internaționale. ♦ Cumpărare, vânzare. [Pron.
-ci-e-. / <
negocia].
negociere (Marele dicționar de neologisme, 2000)NEGOCIÉRE s. f. 1. acțiunea de a negocia. ◊ (pl.) tratative. ♦ ři diplomatice = tratative duse în vederea încheierii unor convenții internaționale. 2. cumpărare, vânzare. (< negocia)
negociere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)negociére (-ci-e-) s. f.,
g.-d. art. negociérii; pl. negociéri