negociator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEGOCIATÓR, -OÁRE, negociatori, -oare, s. m. și
f. Persoană care negociază (
1) (în numele său sau al altuia). [
Pr.:
-ci-a-] – Din
fr. négociateur.negociator (Dicționar de neologisme, 1986)NEGOCIATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care negociază. [Pron.
-ci-a-. / cf. fr.
négociateur, lat.
negotiator].
negociator (Marele dicționar de neologisme, 2000)NEGOCIATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care negociază. (< fr.
négociateur, lat.
negotiator)
negociator (Dicționaru limbii românești, 1939)*negociatór, -oáre adj. și s. Care negociază:
negociatoriĭ tratatelor de la Westfalia s’aŭ întrunit la Onasbrück și la Münster.negociator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)negociatór (-ci-a-) s. m.,
pl. negociatórinegociator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)negociator m. cel ce negociază o afacere importantă.