negociație(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) NEGOCIÁȚIE,negociații, s. f. (Înv.) Negociere. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. négociation.
negociație(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) negociáție (înv.) (-ci-a-ți-e) s. f., art. negociáția (-ți-a), g.-d. art. negociáției; pl. negociáții, art. negociáțiile(-ți-i-)