neghiobie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEGHIOBÍE, neghiobii, s. f. Calitatea de a fi neghiob; faptă sau vorbă prostească, de neghiob; prostie, nerozie. ♦ (
Fam.) Lucrare lipsită de orice merit, stupidă, banală. –
Neghiob +
suf. -ie.neghiobie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)neghiobíe s. f.,
art. neghiobía, g.-d. art. neghiobíei; pl. neghiobíi, art. neghiobíileneghiobie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)neghiobie f.
1. caracterul celui neghiob;
2. vorbă sau faptă neghioabă.
neghĭobie (Dicționaru limbii românești, 1939)neghĭobíe f. Defectu de a fi neghĭob, prostie, stupiditate. Purtare de neghĭob.