neființă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEFIÍNȚĂ s. f. 1. (Poetic) Faptul de a nu exista, de a nu fi; inexistență; stare a ceea ce nu există;
p. ext. neant.
2. (
Înv.) Absență, lipsă dintr-un anumit loc (a unei persoane). –
Ne- +
ființă.