secret (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SECRÉT, -Ă, secreți, -te, adj.,
s. n. I. Adj. 1. Care este ținut ascuns, care rămâne necunoscut, nedivulgat; confidențial.
Tratative secrete. ◊
Asociație (sau
organizație, societate)
secretă = organizație cu caracter conspirativ, constituită în ascuns. ♦ (Despre sentimente) Care nu este declarat sau mărturisit; păstrat în taină.
2. Ascuns vederii, mascat privirilor. ◊
Agent secret = agent de siguranță; detectiv.
II. S. n. 1. Ceea ce nu se știe, nu se cunoaște (de nimeni), ceea ce este tăinuit, nu trebuie spus nimănui; taină. ◊
Secret de stat = document sau date privitoare la problemele de bază ale vieții politice, economice, precum și ale apărării statului, a căror divulgare este interzisă prin lege.
2. Sistem (ingenios) care constituie condiția succesului într-o întreprindere; procedeu special și eficace pentru a obține sau a face ceva.
3. Ceea ce constituie condiția intimă (greu de realizat) a unei științe, a unei arte.
4. (
Înv.) Discreție.
5. (Ieșit din uz) Celulă izolată într-o închisoare. [
Var.:
sâcrét, -eátă adj.] – Din
fr. secret, lat. secretus.