necurățenie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NECURĂȚÉNIE, necurățenii, s. f. Lipsă de curățenie; (
concr.) murdărie, gunoi. –
Ne- +
curățenie.necurățenie (Dicționaru limbii românești, 1939)necurățénie f. Murdărie, lipsă de curățenie. – Vechĭ și
-ățíe și -
ățíme.necurățenie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)necurățénie (rar)
(-ni-e) s. f.,
art. necurățénia (-ni-a), g.-d. art. necurățéniei; (lucruri)
pl. necurățénii, art. necurățéniile (-ni-i-)necurățenie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)necurățenie f. lipsă de curățenie, murdărie.