necurat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NECURÁT, -Ă, necurați, -te, adj. 1. Murdar. ♦
Fig. Necinstit, dubios, incorect.
2. Blestemat, spurcat; diavolesc. ◊
Duh necurat = spirit rău. ♦ (Substantivat,
m. art.;
pop.) Dracul, diavolul. –
Ne- +
curat.necurat (Dicționaru limbii românești, 1939)necurát, -ă adj. Murdar, spurcat.
Duh necurat, diavolu. S.m. Diavolu. S.n.
Ps. S. Necurățenie.
necurat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)necurát adj. m.,
pl. necuráți; f. necurátă, pl. necurátenecurat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)necurat a.
1. care nu e curat, murdar;
2. fig. spurcat:
duh necurat. ║ m. nume eufemistic dat diavolului:
căzu și crăpă ca necuratul ISP. [Traducere după slav. NEČISTĬI (DUHŬ)].