necurăție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NECURĂȚÍE, necurății, s. f. (
Înv.) Murdărie, necurățenie. –
Ne- +
curăție.necurăție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)necurățíe (
înv.)
s. f.,
art. necurățía, g.-d. art. necurățíei; (lucruri, fapte)
pl. necurățíi, art. necurățíile