necunoscut (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NECUNOSCÚT, -Ă, necunoscuți, -te, adj.,
subst. 1. Adj. Care nu este cunoscut, despre care nu se știe nimic;
p. ext. tainic, ascuns. ♦ (Despre scriitori, artiști, creatori) Extrem de puțin cunoscut (și apreciat); obscur; anonim.
2. S. n. Ceea ce nu este (încă) cunoscut, ceea ce depășește cunoștințele omului.
3. S. f. (
Mat.) Mărime a cărei valoare nu este cunoscută și care trebuie aflată pe baza datelor problemei sau ale exercițiului. –
Ne- +
cunoscut.