necunoștință (Dicționaru limbii românești, 1939)
necunoștínță f., pl. e. Lipsă de cunoștință: a vorbi în necunoștință de cauză.
necunoștință (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
necunoștință f. lipsă de cunoștință: în necunoștință de cauză.