necumpănit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NECUMPĂNÍT, -Ă, necumpăniți, -te, adj. Care nu este cumpănit; lipsit de chibzuială, fără precauție; pripit. –
Ne- +
cumpănit.necumpănit (Dicționaru limbii românești, 1939)necumpănít, -ă adj. Fără cumpăn, dezechilibrat, fără tact.
necumpănit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)necumpănít adj. m.,
pl. necumpăníți; f. necumpănítă, pl. necumpănítenecumpănit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)necumpănit a. lipsit de cumpănă sau măsură.