necumpănire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) NECUMPĂNÍRE,necumpăniri, s. f. Lipsă de cumpănire. – Ne- + cumpănire.
necumpănire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) necumpăníre s. f., g.-d. art. necumpănírii; pl. necumpăníri