necumpătat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NECUMPĂTÁT, -Ă, necumpătați, -te, adj. Lipsit de cumpătare; nechibzuit. –
Ne- +
cumpătat.necumpătat (Dicționaru limbii românești, 1939)necumpătát, -ă adj. Fără cumpătare.
necumpătat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)necumpătát adj. m.,
pl. necumpătáți; f. necumpătátă, pl. necumpătátenecumpătat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)necumpătat a. fără cumpăt.