necumpătare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NECUMPĂTÁRE, necumpătări, s. f. Lipsă de cumpătare, nechibzuință. –
Ne- +
cumpătare.necumpătare (Dicționaru limbii românești, 1939)necumpătáre f. Imoderațiune, intemperanță.
necumpătare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)necumpătáre s. f.,
g.-d. art. necumpătắrii; pl. necumpătắrinecumpătare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)necumpătare f. lipsă de cumpătare.